Despre mine

Eu sunt o persoană cu o mie de defecte, dar în rest, mă consider perfectă. Cum poți să dai de mine? Urmează urmele dezastrelor emoționale care duc direct la ușa mea. Sau mai bine lasă-mă pe mine să te găsesc. Astfel, nu vei fi tu cea care inițiază relația care îți poate distruge viața.

Râd cu poftă, vorbesc mult sau tac mâlc. Nu pot fi altfel decât la extreme. Orice nimic mă afectează și simt nevoia stupidă de a mă explica. Îmi pare rău pentru cuvinte pe care le-am aruncat în furie sau pentru șanse pe care le-am ratat. Când mă înfurii, am tendința să ridic vocea sau să întorc spatele. Nu întorc și celălalt obraz pentru că lovitura unuia singur doare destul de rău.

Sufăr de boala numită bun simț și o port cu mine prin lume, sperând că și alții o vor adopta. Îmi place să am spațiul meu. Sunt zile în care mă bucură și îmi face bine singurătatea camerei mele. Atât.

Iubesc să interacționez cu oamenii, să le vorbesc, să-i ascult și să întind mâna oricui are nevoie de ajutor. Nu suport oamenii care vorbesc fără să fie întrebați și spun numai inepții. De asemenea, evit să stau la discuții cu oameni plini de ei înșiși.

Am încercat de prea multe ori să adopt atitudinea numită „indiferență”, dar am eșuat în fiecare încercare. Îmi pasă, și asta chiar dacă ar fi mai ușor să mă fac că nu mă interesează.

Sunt o persoană credincioasă, dar nu discut despre Dumnezeu în fiecare zi. Am dăruit inima oamenilor și nu o dată mi s-a întors în bucăți. Cu toate acestea, am continuat să cred și să sper.

Îmi plac lucrurile simple, dar am tendința de a le complica. Dacă lucrurile sunt deja complicate, nu știu cum să le gestionez până la urmă.

Am mințit. Uneori din comoditate, alteori din lașitate. Deși sunt o persoană sinceră, au existat momente când am gândit lucruri pe care nu le-am spus sau le-am exprimat într-un mod mai plăcut. Nu sunt mândră de asta.

Există momente în care vorbesc fără să gândesc, lipsindu-mă de diplomație. Gândurile mele devin cuvinte și uit că oamenii le pot folosi împotriva mea.

Am greșit de multe ori și chiar am repetat aceleași greșeli. Și ce dacă? Am dreptul să greșesc și să învăț din ele, fie din prostie, naivitate sau orice altceva.

Sunt un om cu multe defecte. Nu am pretins niciodată că nu le am. Ba chiar le-am subliniat de multe ori. Am adunat fiecare bucățică și am alcătuit un întreg. Acel întreg sunt EU și nimeni, absolut nimeni, nu mă poate face să mă simt inferior.

Știu cine sunt și ce pot, chiar dacă nu știu întotdeauna ce vreau. Sunt… EU.